Parlamentul European a inițiat o acțiune juridică împotriva Consiliului Uniunii Europene la Curtea de Justiție a UE, în încercarea de a anula un regulament privind programul SAFE, care prevede alocarea a 150 de miliarde de euro pentru înzestrarea militară a statelor membre. Decizia vine ca răspuns la activarea de către Comisia Europeană a unei proceduri de urgență care a evitat consultarea Parlamentului.
Planul, denumit inițial ReARM Europe și ulterior ReARM Readiness 2030, vizează strângerea a până la 800 de miliarde de euro până în 2030, cu scopul de a consolida capabilitățile de apărare ale UE. O parte importantă a sumei, 150 de miliarde de euro, urmează să fie acordată sub formă de împrumuturi pentru achiziționarea de echipament militar produs în interiorul Uniunii. Fondurile ar putea fi accesate și de state terțe, precum Ucraina, pentru proiecte care să sporească securitatea și să stimuleze industria europeană de apărare.
În mai, miniștrii de la nivelul UE au dat undă verde finală programului, fără a obține avizul Parlamentului European. Până în prezent, 18 țări și-au exprimat deja interesul de a accesa fonduri în valoare de cel puțin 127 de miliarde de euro prin acest mecanism.
Deși Parlamentul susține ideea întăririi capabilităților de apărare, problema principală ține de procedura aleasă. Comisia Europeană a recurs la o clauză de urgență din Tratatul de funcționare a UE, în mod normal folosită în situații excepționale, cum a fost pandemia. Acest articol permite adoptarea deciziilor fără consultarea Parlamentului, limitând rolul acestuia la simpla formulare de sugestii.
În aprilie, comisia juridică a Parlamentului European a respins abordarea Comisiei, susținând că nu există o justificare solidă pentru declanșarea procedurii de urgență. Președinta PE, Roberta Metsola, a avertizat că acest lucru ar putea duce la contestații juridice. Comisia Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, a respins criticile, susținând că măsura este justificată în contextul unor amenințări existenziale.
Acțiunea în justiție reflectă tensiunile instituționale dintre cele două mari structuri ale UE și pune sub semnul întrebării echilibrul dintre necesitatea de a acționa rapid și respectarea procedurilor democratice.
