Economia europeană a înregistrat o evoluție pozitivă în ultimii ani, în ciuda unor șocuri majore, iar un factor esențial în această ecuație a fost aportul forței de muncă străine. Potrivit unor analize recente, lucrătorii din afara Uniunii Europene au contribuit semnificativ la menținerea creșterii economice și a ratei ocupării, în condițiile în care continentul se confruntă cu o demografie în declin și presiuni inflaționiste persistente.
Datele arată că, deși reprezentau doar aproximativ 9% din totalul forței de muncă în 2022, muncitorii străini au generat jumătate din noile locuri de muncă create în ultimii trei ani. Fără această contribuție, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar producția economică ar fi înregistrat valori inferioare.
Studiile de caz ale unor state membre, precum Germania și Spania, ilustrează impactul substanțial al acestui fenomen. În cazul Germaniei, se estimează că PIB-ul ar fi cu aproximativ 6% mai mic în absența aportului migranților. Spania, la rândul ei, și-a consolidat redresarea economică printr-o dependență semnificativă de forța de muncă străină.
Pe plan demografic, migrația a compensat parțial scăderea natalității și tendința spre programe de lucru reduse, permițând companiilor să-și mențină și să-și extindă capacitatea de producție. Acest fapt a avut un efect calmant asupra inflației, deși creșterile salariale nu au ținut pasul cu dinamica prețurilor.
Totuși, potențialul migrației de a susține economia europeană se lovește de realități politice tot mai complexe. Creșterea semnificativă a populației UE, determinată în special de fluxurile migratorii, a generat reacții la nivel național, unele guverne adoptând măsuri restrictive în încercarea de a gestiona presiunile sociale și electorale.
Expertiza economică subliniază că, în ciuda rezilienței recente, viitorul pieței muncii europene rămâne nesigur. Îmbătrânirea populației, schimbările în preferințele lucrătorilor și reacțiile politice restrictive reprezintă factori care ar putea periclita capacitatea de adaptare economică pe termen lung.
