În fiecare an, pe 23 august, Europa întoarce privirea către una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei sale, marcând Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului. Această dată simbolizează nu doar o simplă comemorare, ci și un avertisment colectiv împotriva repetării ororilor trecutului.
Alegerea zilei de 23 august nu este întâmplătoare. În această zi, din 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, un acord însoțit de protocoale secrete care au deschis calea către ocupări, deportări și crime împotriva umanității în Europa Centrală și de Est.
Inițiativa de a institui această zi comemorativă la nivel european a apărut în 2008, prin hotărârea Parlamentului European. Scopul declarat a fost acela de a onora memoria celor care au suferit sub teroarea regimurilor totalitare și de a reafirma angajamentul față de valorile democratice fundamentale.
Tradiția comemorării are însă rădăcini mai vechi, ce datează din anii ’80, când refugiați din statele centrale și est-europene au organizat în Canada proteste pașnice sub numele de Black Ribbon Day. Momentul culminant al acestor acțiuni a avut loc în 1989, când aproape două milioane de persoane au format un lanț uman ce a străbătut Estonia, Letonia și Lituania, într-un act emblematic de solidaritate și curaj cunoscut sub denumirea de „Drumul Baltic”.
Astăzi, comemorarea reprezintă mai mult decât un simplu exercițiu de memorie. Ea constituie un semnal de alarmă împotriva oricăror tendințe autoritare și a încercărilor de a neglijica sau minimaliza suferința victimelor regimurilor totalitare. Prin această solemnitate, se reafirmă angajamentul față de democrație, libertate și respectarea demnității umane.
Este o oportunitate de reflecite asupra importanței protejării valorilor democratice și de solidaritate cu toți cei care au plătit cu libertatea sau viața sub opresiunea regimurilor totalitare.
