În anii ’90, o mișcare numită Barbie Liberation Movement (BLM) și-a propus să conteste normele patriarhale, inspirată de o păpușă Barbie care reproducea stereotipuri de gen. Astăzi, însă, lupta pare să se fi reorientat către o altă formă de conservatorism, una cu rădăcini religioase.
Recent, în comuna Noisy-le-Sec din regiunea pariziană, un grup de persoane cu vederi extremiste a forțat anularea unei proiecții publice a filmului „Barbie”, motivând că acesta promovează valori contrare credințelor lor. Autoritățile locale au cedat presiunilor, declanșând o serie de reacții virulente la nivel național.
Miniștri de stat au condamat acest gest, descriind-l ca pe o formă de infiltrare ideologică și o încercare de a submina principiile laice pe care se clădește statul francez. Deși primarul a promis reprogramarea evenimentului, el a ales să respingă acuzațiile de lașitate și să atace criticii săi politici, invocând motivări ce țin de discursuri rasiale sau intolerante.
Această situație nu izolată. În ultimele luni, mai multe incidente similare au avut loc în diferite zone ale Franței, de la interdicția unor filme la atacuri verbale sau fizice împotriva femeilor care poartă haine considerate prea occidentale.
Un raport recent al guvernului francez atrage atenția asupra unei strategii numite „islamism municipal”, prin care grupări cu agenda radicală încearcă să câștige influență la nivel local, oferind servicii sau sprijin electoral comunităților musulmane, uneori în schimbul loialității.
Criticii susțin că astfel de practici subminează coeziunea socială și pun în pericol libertățile civice. Mulți observatori remarcă o tendință de retragere a autorităților în fața presiunilor ideologice, fapt care ar putea avea consecințe profunde asupra democrației franceze pe termen lung.
Este semnificativ faptul că, în loc să se confrunte cu astfel de provocări, unele administrații locale par să prefere compromisul sau chiar să justifice cedările prin invocarea unor motive politice. Această atitudine a stârnit dezbateri aprinse despre capacitatea statului de a-și proteja valorile fundamentale.
