Decizia de a suspenda o parte din proiectele finanţate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) a stârnit criticile organizaţiilor sindicale, care o consideră o mişcare riscantă atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Potrivit acestora, măsura subminează credibilitatea ţării şi îi afectează capacitatea de negociere în relaţia cu Bruxelles-ul.
Planul, iniţial prezentat ca un instrument cheie pentru modernizare şi reformă, a devenit treptat un subiect de dispută politică, iar lipsa de transparenţă şi consultare publică a erodat încrederea în implementarea sa. În loc să fie un proiect coerent şi sustenabil, PNRR a acumulat întârzieri, opacitate şi decizii contestate, care au redus considerabil impactul său asupra economiei.
Suspendarea unor investiţii esenţiale, fără o justificare clară şi fără consultarea partenerilor sociali, reprezintă o recunoaştere indirectă a eşecului în atingerea obiectivelor propuse. Această decizie poate avea consecinţe grave: litigii, pierderi financiare, reducerea ratei de absorbţie a fondurilor şi, nu în ultimul rând, afectarea negocierilor pentru viitoarele programe europene.
De asemenea, amânarea sau anularea unor proiecte din domeniile infrastructurii, sănătăţii, educaţiei şi digitalizării va perpetua decalajele regionale şi va încetini procesul de convergenţă cu standardele Uniunii Europene. Într-un context economic delicat, marcat de creştere modestă şi presiuni inflaţioniste, renunţarea la investiţii cu finanţare europeană este cu atât mai puţin justificabilă.
Este imperios necesar ca orice modificare sau reevaluare a PNRR să se realizeze într-un cadru transparent şi consensual, cu participarea tuturor actorilor relevanţi. Doar astfel România poate evita să-şi compromită poziţia la nivel european şi poate asigura continuitatea proiectelor esenţiale pentru dezvoltarea sa pe termen lung.
