Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu un adevărat coșmar politic: viziunea sa de stat centralizat se lovește de cerințele tot mai clare ale minorităților etnice și religioase care cer autonomie și descentralizare. După doar șase luni de la preluarea puterii, noul regim de la Damasc a reușit să piardă încrederea comunităților non-sunnite, iar tensiunile escaladează rapid.
Violențele împotriva alawiților și druzilor au marcat profund prima jumătate a anului, iar masacrele din provinciile de vest și sud au condus la o coagulare a rezistenței. Minoritățile, traumatizate de atrocitățile comise de milițiile loiale noului guvern, încep să caute aliați și să se organizeze pentru supraviețuire.
În august, în provincia Al-Hasakah, a avut loc o conferință semnificativă la care au participat reprezentanți kurzi, druzi, alawiți și alte grupuri minoritare. Scopul a fost clar: promovarea unei viziuni federale pentru Siria, în care fiecare regiune să beneficieze de autonomie substanțială. Această idee a fost respinsă imediat de ministrul de externe sirian, care a reiterat angajamentul guvernului față de unitatea națională.
Dar realitatea pe teren contrazice discursul oficial. Kurzii, care dețin una dintre cele mai puternice forțe paramilitare din țară, se arată extrem de sceptici față de intențiile regimului. Experiența lor în lupta contra Statului Islamic îi face să recunoască rapid un pericol ideologic similar. Deși inițial s-au angajat în discuții de integrare în armata națională, aceste negocieri au fost practic înghețate.
Sprijinul extern joacă, de asemenea, un rol crucial. Dacă druzii se bazează pe protecția Israelului, iar kurzii beneficiază de o formă de patronaj american, alawiții – deși dezarmați – urmăresc cu alarmă evoluțiile. Turcia, principalul susținător al lui Sharaa, urmărește să-și extindă influența asupra Siriei, ceea ce îi face pe kurzi să se teamă și mai mult.
În ciuda arestărilor unor suspecți implicați în masacre, încrederea în regim nu pare să se refacă. Pentru minorități, perspectiva controlului de către forțele de securitate ale lui Sharaa rămâne amenințătoare. Fără reconciliere și fără un cadru de încredere, riscul de fragmentare a Siriei devine tot mai palpabil.
Viitorul țării atârnă acum de capacitatea liderilor de la Damasc de a găsi un echilibru între autoritate și pluralism. Dacă nu reușesc, coșmarul dezintegrării ar putea deveni, din nefericire, realitate.
