Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot crea confuzie: termene precum „de consumat până la”, „valabil până la”, „dată de expirare” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de cele mai multe ori, nu semnalează un pericol iminent pentru sănătate. În esență, majoritatea acestor date vizează calitatea și prospețimea alimentelor, nu momentul în care acestea ar putea deveni dăunătoare. Totuși, neînțelegerea acestor informaii duce la irosiri masive. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a etichetelor.
Sistemul de datare al produselor alimentare a evoluat haotic, fără o standardizare clară. Fiecare producator stabilește propriile termene, folosind modele de testare variate — uneori bazate pe condiții extreme, alteori pe practicile concurenței. Astfel, două produse similare pot avea date de expirare diferite. Diferențele legislative amplifică problema: de exemplu, în Montana, laptele trebuie vândut în maximum 12 zile de la pasteurizare, în Pennsylvania termenul este de 17 zile, iar în New York nu există o reglementare specifică pentru lactate. Situația se repetă și pentru ouă, fructe de mare sau produse alimentare vândute la tarabe.
În ciuda percepției că aceste date ar fi doar un mijloc de stimulare a vânzărilor, experții susțin că ele reflectă un sistem complex și descentralizat. Cu excepția unor categorii sensibile — cum ar fi carnea și peștii proaspeți, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici sau mâncarea preparată — majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data tipărită pe ambalaj. De exemplu, ouăle păstrate la frigider pot fi consumate încă trei-cinci săptămâni, lactatele deschise rezistă una până la trei săptămâni, iar alimentele congelate își păstrează calitatea și peste un an. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață îndelungată.
O atenție deosebită trebuie acordată produselor perisabile, precum carnea. Data de pe ambalaj nu oferă garanții absolute, mai ales în condițiile din frigiderele casnice, unde temperatura nu este întotdeauna optimă. Specialiștii recomandă consumarea cărnii de pui în maxim una-două zile, iar a celei de vită proaspătă în patru-cinci zile.
În încercarea de a clarifica acest haos, California va introduce, începând cu iulie anului viitor, doar două tipuri de etichete standardizate: „cel mai bun înainte de” pentru calitate și „de consumat până la” pentru siguranță. La nivel național, se analizează propuneri legislative similare. Până atunci, cel mai sfat util pentru consumatori este să se bazeze pe simțul comun, să cunoască particularitățile propriului frigider și să evite să arunce alimente care sunt încă sigure.
