În jocul de putere dintre China și Statele Unite, Beijingul deține un avantaj substanțial prin controlul asupra producției și procesării pământurilor rare. Aceste resurse minerale, esențiale atât pentru tehnologie cât și pentru apărare, oferă Chinei o poziție de forță în negocierile comerciale și geopolitice.
Pământurile rare, printre care se numără elemente precum neodimul sau disprosiul, sunt componente vitale în fabricarea magneților permanenți, bateriilor, sistemelor de ghidare și tehnologiilor verzi. China deține o poziție dominantă în piața globală, extragând aproximativ 70% din aceste minerale și controlând peste 90% din capacitatea mondială de procesare.
Această dependență globală a devenit evidentă în ultima perioadă, când restricțiile de export impuse de Beijing au creat dificultăți semnificative pentru producătorii auto și industria tehnologică. Compania Ford a raportat chiar închideri temporare de fabrici din cauza penuriei de magneți esențiali.
Situația a determinat reacții la nivel internațional. Statele Unite și Uniunea Europeană au inițiat demersuri pentru a-și diversifica sursele de aprovizionament și a-și dezvolta lanțuri proprii de producție. Aceste eforturi se lovesc însă de provocări semnificative, inclusiv preocupări ecologice și costuri ridicate de producție care îngreunează crearea unor alternative viabile.
Expertii estimează că ar putea dura cel puțin două decenii pentru a reduce substanțial dependența de pământurile rare chinezești. Între timp, Beijingul continuă să-și consolideze poziția, beneficiind de investiții sustinute în cercetare și dezvoltare, precum și de o abordare strategică pe termen lung în domeniul resurselor minerale.
Această dependență strategică ridică întrebări importante despre securitatea lanțurilor de aprovizionament globale și despe necesitatea unor investiții accelerate în alternative durabile.
