Întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin a generat reacții contradictorii și temeri privind viitorul Ucrainei. Deși scenariul cel mai pesimist, care presupunea cedarea unor teritorii ucrainene, nu s-a materializat, semnalele emanate de la Anchorage au lăsat loc de interpretări preocupante.
Simbolistica întâlnirii a fost problematică: președintele rus, acuzat de crime de război, a fost primit cu onoruri depline, iar discuțiile au avut loc într-o atmosferă ambiguă. Deși nu s-a semnat niciun acord oficial, Putin a părut satisfăcut de evoluția evenimentelor, mai ales că Trump a evitat temporar să menționeze noi sancțiuni și a aprobat ideea unui acord de pace cuprinzător, spre deosebire de propunerea europeană și ucraineană privind un armistițiu urmat de negocieri.
În spatele scenei, însă, se desfășoară o adevărată bătălie diplomatică. Atât Rusia, cât și Europa împreună cu Ucraina, încearcă să-l influențeze pe Trump folosind tactici similare: lingușeli, validarea obsesiilor sale și prezentarea unor idei proprii sub pretextul completării declarațiilor americane. Putin a aplicat această strategie cu succes, lăudând ipoteticul rol al lui Trump în prevenirea războiului și reintroducind vechile pretenții rusești privind securitatea europeană.
Pe de altă parte, liderii europeni și ucraineni au reacționat prompt. Președintele Volodimir Zelenski a mulțumit pentru sprijinul american și a menționat subtil posibilitatea implicării SUA în garantarea securității Ucrainei. Alexander Stubb, președintele finlandez, a adoptat o abordare similară, subliniind importanța unor garanții de securitate credibile.
Scopul european și ucrainean este de a transforma acest summit ambiguu într-o oportunitate de consolidare a sprijinului occidental. Pe măsură ce conflictele se intensifică și numărul victimelor civile crește, se speră că atitudinea lui Trump față de Putin se va schimba, determinând realinierea politicii americane către sancțiuni și ajutor militar sporit pentru Kiev.
Între timp, războiul continuă să provoace suferință și distrugere, iar diplomația rămâne esențială în căutarea unei soluții durabile.
