Economia europeană a înregistrat o remarcabilă rezistență în fața șocurilor produse de criza energetică și de inflația record, iar un rol esențial în această performanță l-a avut aportul forței de muncă străine. Conform unor analize recente, aproape jumătate din noile locuri de muncă create în ultimii ani în Uniunea Europeană au fost ocupate de lucrători din alte țări.
Deși reprezintă o proporție relativ mică din totalul forței de muncă, contribuția acestora a fost decisivă. Fără acești muncitori, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar creșterea economică ar fi fost semnificativ mai modestă. Unele dintre cele mai puternice economii ale continentului și-ar fi înregistrat un evoluție economică substanțial mai slabă.
Migrația a compensat scăderea natalității și tendința tot mai mare a lucrătorilor de a opta pentru programe de muncă reduse. Această disponibilitate a forței de muncă a permis companiilor să-și mențină și să-și extindă producția, temperând în același timp presiunile inflaționiste.
Totuși, pe plan politic, fenomenul migrației continuă să genereze tensiuni semnificative. În contextul în care populația Uniunii Europene a atins un nivel record, multiple guverne adoptă măsuri restrictive pentru limitarea noi intrări, sub presiunea unor opinii publice tot mai sceptice.
Pe termen lung, migrația rămâne o soluție vitală pentru contracararea deficitului de forță de muncă cauzat de îmbătrânirea populației. Cu toate acestea, reacțiile politice și opoziția socială crescândă ar putea restricționa din ce în ce mai mult acest flux, punând în pericol reziliența economică a Europei.
