O campanie arheologică de mare anvergură se desfășoară în prezent în zona fortificației antice Noviodunum, aducând la lumină legăturile culturale dintre Europa și Asia, care datează din cele mai vechi timpuri. Specialiști români și chinezi investighează împreună modul în care unele dintre cele mai importante culturi cerealicere au pătruns în spațiul românesc, oferind noi perspective asupra schimburilor transcontinentale.
Cercetătorii de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea și colegii lor de la Universitatea Zhejiang din Hangzhou analizează probe de sol și resturi vegetale, în special din zonele Turnului de Colț și Așezării civile Sud. Scopul este de a identifica urmele cultivării meiului, o plantă care a ajuns pe teritoriul României acum aproximativ patru milenii.
Expertiza profesorului Ting An, specialist în istoria timpurie a cerealelor, aduce o dimensiune nouă investigațiilor. Meiul, care a apărut inițial în nordul Chinei acum circa 10.000 de ani, s-a răspândit treptat spre Europa, iar studiul actual urmărește traseul acestei călătorii și impactul său asupra comunităților locale.
Noviodunum, aflat pe un promontoriu strategic de pe Dunăre, a jucat un rol esențial în controlul navigației și al drumurilor comerciale. Poziția sa privilegiată a făcut din acest loc un punct cheie de schimb între populațiile din nordul Dobrogei, sudul Basarabiei și stepelor nord-pontice.
Colaborarea dintre instituțiile românești și Universitatea Zhejiang va continua în următorii ani, cu scopul de a reconstitui istoria agriculturii din regiune, de la preistorie până în evul mediu. Acest proiect științific contribuie semnificativ la înțelegerea practicilor agricole antice și a conexiunilor culturale dintre extremul orient și spațiul european.
