O decizie judiciară ce interzice hrănirea porumbeilor în spațiile publice din Mumbai a declanșat un val de proteste și dezbateri aprinse în rândul comunității. Măsura, motivată de riscurile pentru sănătatea publică, se confruntă cu opoziția fermă a celor care consideră acest gest o parte esențială a tradiției și expresiei religioase.
În ultima perioadă, sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva demolării unui vechi loc de hrănire a păsărilor, cunoscut sub numele de kabutarkhana. Confruntările cu forțele de ordine au dus la arestări temporare, iar tensiunile au escaladat până la amenințări cu greve ale foamei. Autoritățile justifică interdicția prin pericolul reprezentat de excrementele acestor păsări, care pot conține agenți patogeni responsabili de infecții pulmonare și respiratorii.
Problema nu este nouă nici pe plan internațional. Orașe precum Veneția, Singapore, New York sau Londra au adoptat deja reglementări similare. În India, localități precum Pune și Thane au introdus sancțiuni, iar Delhi analizează posibilitatea de a emite un avertisment public împotriva hrănirii păsărilor în zonele comune.
În ciuda argumentelor sanitare, mulți cetățeni resping măsura, invocând profunde legături culturale și religioase. Porumbeii sunt prezenți atât în imagistica cinematică, cât și în ritualurile zilnice, fiind văzuți ca simboluri ale păcii și ale credinței. Comunitatea jainistă, care consideră hrănirea porumbeilor o datorie sacră, a fost una dintre cele mai vocale opozante.
Pe de altă parte, specialiștii avertizează că populația de porumbei a crescut alarmant în ultimii ani, iar lipsa prădătorilor naturali a condus la dezechilibre ecologice. Rapoarte recente indică o creștere de peste 150% a numărului de porumbei din anul 2000 până în prezent, fiecare pasăre producând anual până la 15 kg de excremente.
Cazuri medicale semnificative, inclusiv decese atribuite expunerii prelungite la excremente de porumbel, au condus la presiuni tot mai mari pentru reglementare. Curtea Supremă din Bombay a respins contestația împotriva interdicției, subliniind că sănătatea publică este prioritară.
În căutarea unui compromis, unele organizații propun permisiunea hrănirii doar în anumite intervale orare, pentru a permite curățarea eficientă a zonelor afectate. De asemenea, un grup de experți a fost înființat pentru a studia soluții alternative care să țină cont atât de aspectele sanitare, cât și de cele culturale.
La centru acestei polemici stă o întrebare esențială: cum putem coexista cu viețuitoarele care împart cu noi spațiile urbane, fără a neglija nici sănătatea publică, nici valorile comunitare?
