Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu o situație extrem de delicată, în contextul în care încercările sale de unificare a țării se lovesc de cereri tot mai puternice de autonomie din partea comunităților minoritare. După preluarea puterii la sfârșitul anului trecut, noul regim de la Damasc a trecut rapid de la promisiuni la acțiuni violente, declanșând tensiuni grave în rândul alawiților, druzilor și kurzilor.
În ciuda faptului că provine din majoritatea sunnită, Sharaa nu a reușit să câștige loialitatea grupurilor etnice care se simt marginalizate sau direct amenințate de politica sa. Masacrele din regiunile alawite și druze au condus la o ruptură profundă de încredere, iar propunerile de descentralizare discutate recent în cadrul unor conferințe regionale sunt privite cu teamă de conducerea centrală.
Problema kurdă rămâne de asemenea una nesoluționată. În ciuda unor acorduri teoretice privind integrarea forțelor kurde în armata națională, aplicarea lor a fost amânată, iar comunitatea kurdă, cu experiența sa dură în confruntarea cu extremismul, privește cu suspiciune creșterea influenței jihadiste.
Pe plan extern, relațiile cu vecinii și aliații sunt tensionate. Unele state arabe acuză Israelul de încercări de destabilizare, în timp ce Turcia și Qatar își urmăresc propriile interese economice și strategice în regiune.
În prezent, regimul se află la un moment critic. Listele cu deținuți implicați în violențe nu par să mai poată recâștiga încrederea pierdută, iar perspectiva unei Sirii federale, deși respinsă oficial, capătă tot mai mulți adepți în rândul minorităților. Fără o schimbare majoră de abordare, riscul de fragmentare a țării devine tot mai real.
