În inima Greciei continentale, departe de agitația litoralului și de strălucirea insulelor, se întinde o regiune montană impresionantă, unde timpul pare să fi rămas ancorat în veacuri. Aici, printre văi adânci și păduri seculare, 46 de sate construite din piatră se aflau izolate, legate însă printr-o rețea ingenioasă de drumuri vechi.
Zagorohoria, așa cum este cunoscută această zonă, și-a păstrat autenticitatea datorită poziției geografice, în spatele lanțului muntos Mitsikeli. Până în anii 1970, accesul se făcea exclusiv pe o rețea de poteci pietruite, poduri arcuite și scări săpate în stâncă – elemente care au determinat includerea zonei pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Aceste cărări, numite kalderimia, au fost construite încă din secolul al XV-lea pentru a deservi păstorii, negustorii și pelerinii. Astăzi, ele oferă celor care le parcurg o experiență autentică, dezvăluind nu doar peisaje spectaculoase, ci și o istorie bogată. Fiecare piatră, fiecare pod pare să poveștească despre comunitățile care au trăit aici și despre meșteșugul cu care s-au adaptat la mediul înconjurător.
Prin designul lor inteligent, aceste drumuri evacuează eficient apele pluviale și rezistă eroziunii. Podurile, finanțate de negustorii locali în secolele trecute, sunt adevărate opere de artă și inginerie, construite să respecte cursul apelor și particularitățile terenului.
Pe lângă frumusețea naturală – canioane impresionante, păduri bogate și o biodiversitate remarcabilă – regiunea oferă și o lecție despre arhitectura sustenabilă. Casele tradiționale, construite din materiale locale și integrate perfect în peisaj, demonstrează o înțelegere profundă a mediului și un mod de a construi durabil, fără a distruge.
În ultimii ani, Zagorohoria atrage nu doar turiști, ci și experți internaționali interesați să studieze aceste tehnici tradiționale de construcție și adaptare la mediu. Astfel, satele care au supraviețuit izolării și timpului devin surse de inspirație pentru viitor.
