Una dintre cele mai emblematic clădiri de birouri din Barcelona, cunoscută pentru grădinile sale suspendate, a fost recent cumpărată de cel mai bogat om din Spania, fondatorul unui renumit lanț de modă. Prin intermediul societății sale de investiții, acesta a adăugat unui portofoliu imobiliar deja substanțial hoteluri de lux, complexe rezidențiale și active portuare, într-o expansiune rapidă ce a stârnit discuții.
Această creștere accelerată a avut loc în contextul în care Spania a reintrodus impozitul pe avere, măsură menită să sprijine bugetele publice afectate de crizele globale. Spre deosebire de alte țări europene care analizează sau propun astfel de taxe, Spania a reușit să le implementeze fără a provoca un exod al marilor averi.
Impozitul de solidaritate, așa cum este denumit, se aplică persoanelor cu active nete de peste trei milioane de euro, cu cote progresive ce pot ajunge până la 3,5%. Printre scutiri se numără primele 700.000 de euro și o deducere pentru locuința de domiciliu. De asemenea, există un plafon care asigură că impozitele totale nu depășesc 60% din venituri.
Datele oficiale arată că în primul an de aplicare, impozitul a adus venituri substanțiale bugetelor regionale și centrale, fără a afecta semnificativ investițiile sau stabilitatea economică. Expertii subliniază că, deși sumele colectate nu sunt uriașe în comparație cu impozitul pe venit, acest instrument are o valoare socială semnificativă, contribuind la o distribuire mai echitabilă a bogăției.
Contrar unor predicții pesimiste, numărul miliardarilor din Spania a crescut, iar economia a înregistrat una dintre cele mai robuste creșteri din Europa. Discuțiile privind optimizarea fiscală și eliminarea unor scutiri, cum ar fi cele pentru companiile de familie, rămân subiecte de dezbatere, dar fără a diminua succesul implementării măsurii.
Astfel, experiența spaniolă demonstrează că impozitele pe avere pot funcționa fără a decima economia sau a determina migrația capitalurilor, oferind o lecție utilă pentru alte state europene care analizează astfel de politici fiscale.
