Deși aplicațiile fizicii cuantice au transformat tehnologia modernă, esența acesteia rămâne un enigma. La un secol de la apariție, fizicienii continuă să dezbată semnificația profundă a teoriei, conform unui studiu recent publicat într-o revistă de specialitate.
La începutul secolului XX, cercetătorii au descoperit că particulele subatomice, precum electronii sau fotonii, nu se supun legilor fizicii clasice. Acestea pot manifesta simultan proprietăți de undă și particulă, iar stările lor sunt descrise prin probabilități, nu prin valori exacte.
În 1925, Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg au pus bazele matematicii cuantice, dezvoltând conceptul de „funcție de undă”, care permite predicția comportamentului particulelor. Cu toate acestea, interpretarea acestor ecuații a rămas un subiect de controversă.
Un sondaj realizat în rândul a peste 1.100 de fizicieni a evidențiat profunde divergențe. Aproape 36% dintre ei susțin „interpretarea de la Copenhaga”, care susține că o particulă își stabilește proprietățile doar în momentul măsurătorii. Alți 15% optează pentru teoria „lumilor multiple”, conform căreia fiecare posibilitate cuantică există într-un univers paralel.
Deși calculele cuantice funcționează perfect în practică – fiind la baza tehnologiilor precum laserele, tranzistoarele sau criptografia –, înțelegerea lor profundă continuă să fie un subiect de dezbatere. Mulți cercetători cred că, într-o zi, o teorie mai cuprinzătoare va înlocui modelele actuale.
Până atunci, fizicienii rămân fideli vechii maxime: „Taci și calculează!”, continuând să exploreze limitele cunoașterii umane într-un domeniu care încă provoacă uimire și nedumerire.
